Nu e o noutate pentru nimeni ca imi caut alt job. Nu e noutate nici ca am dezvoltat o pasiune pentru mersul la interviu.
Nu prea mai folosesc site-urile de job, mi-am dat seama ca functioneaza mult mai bine nepotismul sau fostcolegionalismul pe la noi asa ca CVul meu a circulat si inca circula din e-mail in e-mail pana pe la colegii din generala care povestesc ei ca X multinationala este mai cu motz decat Y plantatie, etc…pentru majoritatea sclavilor din multinationale, nu cred ca suna a necunoscut scenariul.
Nu putin m-a mirat sa primesc un telefon de la domnisorica vesela dornica de a ma invita la un interviu. Cica a gasit CV-ul meu pe binecunoscutul shitjobs si ca ar fi interesata sa avem o discutie pentru ocuparea unui (deja mult prea eventual) post la DITAMAI multinationala. (atat de ditamai ca n-am auzit in viata mea de ea).
Curiozitatea, pasiunea, lipsa de alte activitati sau mai stiu eu ce motive am gasit, m-au facut sa zic ok, fie si asa am ajuns eu a doua zi in P-u-ta Victoriei, bajbaind in cautarea unei adrese dubioase.
Apai, trebuia sa-mi dau eu seama de atunci ca o firma serioasa nu are sediul intr-un apartament de doua camere de 2 pe 2, dar noah…eram deja acolo asa ca i-am dat credite.
Nu pot sa spun ca interviul a fost altfel decat orice alt interviu. Adica…am avut parte de situatii mult prea penibile ca sa intre donshoara Madalina asta in top.
Nici procesul de selectie nu parea sa fie diferit. Stiti voi…firma de recrutare, next, hr firma angajatoare, next manager proiect.
Din fericire ei s-au gandit sa lipeasca ultimele doua interviuri asa ca am dovedit doi ulii dintr-o singura lovitura. Ce sa mai…per total totul a fost genial.
Dupa actul de genialitate absoluta, asteptam si eu un feedback de ORICE fel, ca ORICE om normal si ca pentru ORICARE interviu. Si s-a lasat greu asteptat. Si s-ar mai tot lasat daca nu as fi avut inspiratia sa ii „arunc” un e-mail lu donshoara recruterita, tragand-o un pic de manecuta. Ce a urmat, a fost greu de crezut…chiar si pentru urechile mele deloc sensibile.
To make long story short: donshoara tocmai ce se uita pe minunatul ei „to do list” si TOCMAI ce se gandea sa ma sune (sa mori tu?!). Raspunsul nu este negativ, este un feedback chiar foarte bun („experienta relevanta, rangul de salariu ok, bullshit, bullshit, bullshit”). Ok, ok…dar raspunsul? Well, s-au decis sa ia pe cineva din interiorul companiei. Pauza. Stiti, era o problema delicata in departament…unul din membrii echipei, in concret o doamna, este mai „speciala”. Stiti, are probleme de atitudine si, si…nu o pot concedia pentru ca este veche in companie si stie foarte bine procesul. Dar nici nu putem sa cream conflicte…asa ca, pentru a evita asta, am ales sa alegem un barbat. Stiti, femeile se cearta mai des intre ele; barbatii sunt mai profi, asa…
Nu-mi venea sa cred urechilor. Donshoara asta putea sa inventeze milioane de motive pentru care sa-si justifice alegerea dar sa spuna ca a facut departajarea pe criteriu de sex mi se pare de departe cea mai mare lipsa de profesionalism pe care am intalnit-o intr-o companie. Si va mai numiti companie de HR…iar prezentarea de pe site..pfff
„<nu dam nume>… companie fondată în 1982, este una dintre companiile de top în furnizarea de soluţii de recrutare şi este una dintre cele mai mari firme independente din Europa care activează în domeniul plasării de personal în toate sectoarele economice private şi de stat.”
Ma duc sa imi pregatesc hainele pentru interviul de maine. (de ce am impresia ca o sa mai dea un post pe blog intalnirea de maine?)
PS: este vorba despre o alta firma. M-am decis sa ii dau papucii in mod diplomat donshoarei Madalina pana cand invata ca nu de fiecare data este bine sa spui adevarul la un interviu (c’mon…pana si eu stiu asta)