Absenta

A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris pe blog. Si nu pentru ca as fi fost prea ocupata…pur si simplu nu am mai intrat. Ba ca nu am net acasa, ba ca nici inspiratia nu prea m-a mai vizitat cand eram in vizita la prietenii cu net, etc.

As fi putut sa scriu despre multe si marunte, dar nu am facut-o; as fi putut sa scriu despre intoarcerea in Romania cea de toate zilele…despre ruta Otopeni – Gara de Nord sau despre reintalnirea cu familia/prietenii. Dar nu am facut-o si nici nu am de gand sa o fac.

Vreau doar sa imi gasesc o ocupatie…o motivati care sa ma scoata din casa de dimineata si care sa ma returneze cat mai tarziu. Pentru ca nu suport statul degeaba, la lumina lumanarii, sa o ard romantic (prietenii stiu de ce).

Si mai vreau si sa ies din starea asta de cacat…ASAP.

 

PS: habar n-am cand o sa mai prind o chestie d-asta cu butoane care se baga in priza (aka Calculator) ca sa mai scriu pe blog so, hasta la vista!

Last day at work

Nu pot sa cred ca a trecut mai mult de un an de cand am inceput preactica; mai exact, un an si 3 luni. Parca ar fi fost ieri. Parca acum cateva momente am facut cunostinta cu “acuala” sefa, cu echipa…cu secretarele departamentului, cu nesuferitul (pe atunci) Jaime.

Doamne, ce emotii aveam…am trecut din barca contabilitatii in cea a finantelor. Am trecut de la facturi la forecast, de la plati la buget…si a fost incredibil de challenging. Dar m-am adaptat, am facut fata, am demonstrat ca se poate; nu ca as fi eu singurul roman care primeste bursa de practica in Spania, dar ma simt mandra ca am obtinut-o; pana la urma…in aceasta firma SUNT singura romanca din departamentul de Finance, ever.

La inceput recunosc, mi-a fost teama de o oarecare respingere…pana la urma (asa cum povesteam in postarea despre “romance”) romancele pe aici sunt vazute fie ca “pets” care se plimba cu pamatuful prin casa, fie ca saltele pe care le platim cu 30 de euro completul. (inside joke, asta e pretul care se negociaza pe Montera – aka strada curvelor, unde limbile majoritare sunt romana si portugheza braziliana). Dar fuck the fear!!! I made it!

Maine am zborul catre Romania, sunt sigura ca o sa fie ca intotdeauna, plin de tigani nespalati si galagiosi…dar ma duce acasa, la familie, la prieteni…la jegul din imputita Romanie pe care nu mi-as mai dori sa o vad, decat in vizita. Este acasa…si totusi, nu mai simt ca este “acasa”. Este doar un loc…anume…unde se traieste ca acum 50 de ani. Dar asta o sa pastrez pt alt post…chiar am de gand sa fac o paralela a stilului de viata: Romania vs. Spania.

Imi iau o mica vacanta, dar promit sa revin cu forte proaspete…am atatea de povestit si timp mult prea putin…

…

Ce de timp am fost absenta de pe blog, wow. Adevarul e ca nu am avut chef de nimic. Am fost un pic zombie in ultimele zile. Printre probleme personale, probleme de sanatate (you know, o unghie rupta, un fir de par cazut, o ameteala pe fond de alcool, etc) si alte probleme ce nu pot primi nume…am si uitat ca am un loc unde pot sa-mi vars frustrarile.

Azi este greva generala in Spania. Este un drept de care se bucura orice cetatean dar care atrage dupa sine si niste consecinte (nu primeste salariu pe ziua respectiva, este scos din sistemul de asigurari pentru 24 de ore, bonus taiat…ca sa nu mai zic de ochii angajatorului). Deci, haideti fratilor sa ne bucuram de acest drept, pierzand bani si mai ales, riscand sa mai fim si concediati. Adica, pana mea, sunt mai mult de 5 milioane de someri pe strada si noi indraznim sa nu venim la munci????

Dar noah, si sindicatele trebuie sa manance, nu? Si cum altcumva sa fortam maini decat colapsand transportul si serviciile ?(carevasazica tot serviciile care tin de stat, aka functionarii publici)

N-apoi, noi sa fim sanatosi si sa avem colegi de munca cu masini ca de iesit in strada are cine. Vreti proteste? Haideti atunci sa facem asta intr-o sambata sau duminica. Cand se poate obtine o rata de participare care sa reflecte realitatea. Sa nu isi riste lumea painea.

Si asa am ajuns eu zombie azi la birou. Obisnuita sa ma trezesc la 7, 7 jumate…imi tremura mana aseara cand am pus alarma pentru ora 6. Stiu, e vorba de doar o ora jumate dar stim toti cat de pretioase sunt 5 minute dimineata…d-apoi 5 inmultit cu 18

 

10 Best Movies, 2011

Dupa ce am vazut pe Imdb ca in 2011 s-au lansat aproape 8,000 de filme worldwide…mai sa-mi pice fata de rusine, avand in vedere ca eu am vazut sub 60 din aceste filme.

Acum sincer, oare are cineva timp sa le vada pe toate? Eu, personal nu mai stiu cum sa-mi impart ziua (de cele mai multe ori chiar si noptile) incat sa reusesc sa fac tot ce imi place (sa vad filme, seriale, sa citesc o carte, sa ascult muzica, sa ies sa ma plimb), bineinteles nesocotind cele 9 ore petrecute la munca+2 ore pe drum/5 zile pe saptamana. Acum sincer…reteta mea nu pare sa aiba succes.

Dar sunt totusi peste 50 de filme pe care pur si simplu le-am devorat anul trecut asa ca am decis sa imi fac propriul top 1o; bineinteles, criteriile sunt strict personale, n-au nicio legatura cu numarul de bilete vandute prin cinema sau bugetul alocat, bla, bla.

10. War Horse (Jeremy Irvine, Emily Watson, David Thewils; Regia: Steven Spielberg)

http://www.imdb.com/title/tt1568911/

9. Mission Impossible, Ghost Protocol (Tom Cruise, Jeremy Renner, Simon Pegg; Regia: Brad Bird)

http://www.imdb.com/title/tt1229238/

8. Harry Potter and the deathly hallows Part 2 (Daniel Radcliffe, Emma Watson, Rupert Grint; Regia: David Yates)

http://www.imdb.com/title/tt1201607/

7. Unknown (Liam Neeson, Diane Kruger,  January Jones; Regia: Jaume Collet-Serra)

http://www.imdb.com/title/tt1401152/

6. Limitless (Bradley Cooper, Anna Friel, Abbie Cornish; Regia: Neil Burger)

http://www.imdb.com/title/tt1219289/

5. Crazy, Stupid, Love (Steve Carell, Ryan Gosling, Julianne Moore; Regia: Glenn Ficarra, John Requa)

http://www.imdb.com/title/tt1570728/

4. The Help (Emma Stone, Viola Davis, Octavia Spencer; Regia: Tate Taylor)

http://www.imdb.com/title/tt1454029/

3. The Three Musketeers (Logan Lerman, Matthew Macfadyen, Ray Stevenson; Regia: Paul W.S. Anderson)

http://www.imdb.com/title/tt1509767/

2. Drive (Ryan Gosling, Carey Mulligan, Bryan Cranston; Regia: Nicolas Winding Refn)

http://www.imdb.com/title/tt0780504/

1. Hugo (Asa Butterfield, Chloë Grace Moretz, Christopher Lee; Regia: Martin Scorsese)

http://www.imdb.com/title/tt0970179/

 

Acum sincer, e greu sa faci un top cand ai in fata o lista cu filme bune. Mi-ar fi placut sa adaug cumva, pe undeva si urmatoarele filme; au fost ok si stiu sigur ca le-as putea revedea cu placere:

- Rise of the Planet of the Apes

- In time

- The girl with the dragon tattoo

- Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides

- Jack and Jill

- Thor

 

La capatul opus (filme cu care am simtit ca am pierdut vreme si pe care clar nu as vrea sa le revad) as putea mentiona urmatoarele filme:

- The descendants

- Contagion

- Bad teacher

- Johnny English retuns

- Green Lantern

- Paranormal Activity 3

- Final Destination 5

Cam atat cu topul…promit ca ma interesez cum sa scriu review-uri, si pentru 2012 o sa incerc sa vad mai multe filme. Amin

Google sau colegii de munca?

Deci…dupa mai mult de un an de cat lucrez inconjurata de medici inca nu ma obisnuiesc cu situatia asta. Rup google-ul in doua de fiecare data cand am cate o dilema medicala. Nu e pentru ca nu am incredere in ei…din contra, consider ca sunt cei mai buni in domeniu, numai ca pur si simplu uit.

Azi aveam o dilema genetica…nu am reusit sa gasesc raspunsul pe google asa ca imi faceam cont pe un forum de profil ca sa gasesc raspunsuri. Fix atunci trece pe la biroul meu o secretara si ma intreaba ce fac. Ii povestesc sumar despre ce e vorba si ma priveste ciudat “la cati medici sunt aici…de ce nu intrebi pe cineva”?

Mda…ar fi o idee, lol. Pur si simplu uit ca desi eu lucrez in finante, doar ofer suport, nu “produc” ca sa fiu pe profilul firmei.

Acelasi lucru mi s-a intamplat cand intr-o zi am ajuns dispreata la birou crezand ca am cancer (jur ca aveam toate simptomele gasite cu google) si coincidenta face ca ii povesteam asta chiar unui doctor oncolog (am aflat dupa ca era in dept de onco) care lesina de ras.

Dar poate, poate la un moment dat o sa raresc si eu search-ul pe google si o sa caut ajutor la persoanele din jur. Uneori sunt chiar mai pricepute.

 

PS: dilema cu genetica a fost rezolvata (sort of) de catre un medic endocrinolog.

 

Sa dam in judecata

Unul din putinele lucruri pe care il admir la americani este “inventivitatea” lor, mai pe romaneste, oamenii astia se pricep sa faca din cacat bici. Traiesc intr-o tara democratica si profita la maxim de asta.

Cred ca cel mai dificil job in America este ala de judecator (sau ma rog, de jurat); si asta pentru ca nimeni nu tolereaza nedreptatea. Daca te simti neindreptatit (si se pare ca nu e o limita in asta) esti indreptatit sa dai in judecata. Dreptate, dreptate, dreptate…God, de parca ar fi usor sa dai “dreptate” vreuneia din parti in cazurile de mai jos.

Acum, haideti sa facem un joc de rol si sa vedem ce sentinte am da noi urmatoarelor procese:

- juriul a declara vinovat un barbat dupa ce si-a parasit iubita dupa 7 saptamani de relatie. acesta a fost obligat sa plateasca despagubiri de $178,000 astfel: 93,000$ pentru suferinta cauzata, 60,000$ cheltuielile de judecata si 25,000$ pentru consilierea ei psihologica.

- in 1993 un barbat din New Jersey s-a gandit ca ar putea sa castige ceva timp daca mananca in timp ce conduce asa ca (in timp ce avea paharul cu milkshake intr picioare) s-a aplecat sa ia punga de Mc Donald´s de pe scaunul copilotului. Bineinteles ca involuntar a strans paharul cu milkshake si a varsat tot pe el. Si bineinteles ca aceasta mica distractie l-a impins in masina din fata (la propriu). Barbatul a dat in judecata compania Mc Donald´s pentru ca nu l-a avertizat de consecintele mancatului la volan. Din pacate pentru el, NU a castigat

- acest eveniment este un pic mai trist deoarece o masina Honda a fost scufundata Intamplarea a avut loc in Galveston Bay în Texas. O femeie conducea in stare de ebrietate si, spre deosebire de copilot, nu a reusit sa elibereze centura de siguranta asa ca a dat ortu popii. Familia acesteia a dat firma Honda in judecata deoarece fabricarea centurii de siguranta nu a fost adaptata unui scenariu bla, bla si ca nu se poate elibera cu usurinta…mai pe romaneste, ca nu au centuri de siguranta pentru betivi.

- cat de funny trebuie sa fie sa asisti la un proces in care un avocat da in judecata alt avocat? Eu clar as vrea sa vad asta. Pana una alta, ramanem la povesti. Un avocat din Los Angeles a fost dat in judecata de catre alt avocat deoarece a agatat o pancarda de carton in biroul acesteia “”R.I.P./Jerry Garcia (a few too many parties perhaps?).” – Odihneste-te in pace/Jerry Garcia (prea multe petreceri, poate?). Noah, acum nu toata lumea are simtul umorului and stuff asa ca fapta colegului l-a facut sa simta  ”umilire, suferinta psihica, suferinta emotionala si fizica”. Ma intreb care e faza cu suferinta fizica…dar ce mai conteaza…in instanta cu el!!!

- o chelnerita din Florida si-a dat in judecata patronul dupa ce a castigat un concurs de vanzari. Premiul promis era o jucarie Yoda (toy Yoda) si bineinteles ca angajata astepta sa intre in posesia unei TOYOTA. Dreptatea a fost de partea femeii asa ca in urma procesului, a fost libera sa aleaga orice model de Toyota. Asta da happy end, right?

- apogeul proceselor “absurde” este cazul ”Stella Liebeck” din Albuquerque a dat in judecata McDonald’s, in 1992, dupa ce si-a varsat in poala o ceasca de cafea in unul dintre restaurante lor, incident in urma caruia a avut nevoie de spitalizare timp de o saptamana. (asa-i ca se aseamana cu cazul “milkshake”? pacat ca ala era la el in masina si nu la ei in restaurant). Bineinteles ca femeia a avut castig de cauza iar Mc Donald´s a bagat mana-n buzunar si a platit daune.
De la aceasta intamplare, in SUA se acordă chiar si un premiu numit dupa Stella, pentru procesele scandaloase sau ridicole.

Acum sincer, regret enorm ca nu sunt in SUA ca sa pot da pe cineva in judecata. Si as incepe cu firma la care lucrez. Motiv: imi pun zilnic viata in pericol plictisindu-ma. Da, da…”Potrivit experţilor de la University College din Londra, persoanele care sunt plictisite prezintă un risc dublu de a deceda din cauza unui infarct sau accident vascular cerebral, spre deosebire de cele care au o viaţă activă, informează Associated Press.” Judecati si voi…si dati-mi un vot in favoare, va rog. Eu cred ca as avea toate sansele sa castig. Si uite asa ratez eu sansa de a ma imbogatii, doar pentru ca locuiesc in Europa.

Vazand toate astea…nu v-ati dori toti sa fiti o negresa lesbiana si supraponderala care isi cauta un job in State??? Cred ca niciun angajator ar fi atat de neinspirat incat sa refuze o persoana care ar putea fi din 4 unghiuri discriminata (femeie, de culoare, lesbiana si supraponderala)

Nota: sa ma laud putin: sunt fericita posesoare a unui exemplar din “Codul lui Hammurabi” (Studiu Preliminar, Traducere si Comentarii de Federico Lara Peinado, Editura TECNOS, 2008) asa ca promit ca voi reveni cu ceva legi de prin 1760 inainte de Hr. si, bineinteles si ceva legi mai noi, dar suficient de stupide pentru secolul XXI

…creionul…

Sunt de acord cand aud lumea ca spune ca fiecaruia dintre noi ii lipseste cate o doaga. Mie pe langa asta, imi lipsesc si cateva tigle de pe casa. Dar sunt suficient de matura sa recunosc asta. Chiar daca am trecut de faza negarii, sunt absolut sigura ca vindecarea e departe. De fapt, nici nu vreau sa ma videc. Imi ador piticii de joaca sarba la mine-n mansarda.

Mai naspa e cand i se pune pata unui pitic d-asta. Nu e nevoie de prea multe explicatii in aceasta privinta; de ajuns de mentionat ca mi-am petrecut dimineata reparand un creion mecanic. Piticii mei refuza sa scrie cu pixul. (folosesc pixul doar in cazuri extreme – lipsa de stilou sau creion)

La birou am 5 creioane mecanice, N pixuri (daruite de minunatul dept de Marketing) nefolosite in care se usuca pasta de cele mai multe ori fara sa scriu macar un cuvant cu ele si, bineinteles markere colorate (astea imi plac cel mai mult).

Sincer, as fi putut scrie cu oricare dintre celelalte creioane, numa´ ca asta era preferatul piticilor mei. Ieri nu am mai avut timp sa-l desfac si sa vad care-i baiul, dar azi de dimineata, la prima oara, mi-am si bagat nasu in el: mi-a luat mai mult timp sa-l desfac (deh, manute mici si delicate…neapte pt reparat creioane) decat sa vad unde o buba si s-o repar…avea un cacat de piesa gumata intoarsa pe dos (dracu stie cum a ajuns aia in alta pozitie) si asta impiedica minei sa iasa (acum sincer, cine plm isi mai pierde vremea cu cacaturi d-astea???)

Deci, azi sunt happy ca mi-am recuperat creionul preferat. Atat de fericita incat imi vine sa scriu o scrisoare…asa, frumusel, de mana…(mesaj de la pitici: cica sa-i las sa se odihneasca un pic si apoi scrisoarea, looool)

La Multi Ani

Multi dintre noi (spun noi pentru ca ma includ si eu pe lista) uram sa ne sarbatorim ziua de nastere. Fie ca e vorba de alergie la excesul de atentie, fie ca suntem deprimati ca mai sumam primaveri pe trup (o tatza mai lasata, un cur mai fleoscait, un ten mai ridat, un par mai alb, un auz mai putin fin, etc), refuzam sa iesim din casa; refuzam sa dam ochii cu lumea, sa ne reaminteasca de realitatea cruda.

Dar a fost oare mereu asa? Nu aveam cumva momente in care abia asteptam sa vina ziua noastra, sa ne chemam prietenii la “petrecere”, sa primim cadouri (mai ales), sa verificam constand oglinda (oare finally o sa am si eu tzatze acum??? de ce nu am, e ziua mea, am crescut) si, bineinteles, sa renegociem statuturi cu parintii (acum pot sa stau mai mult afara? acum pot sa merg singura in vacanta?)

Din pacate, nu toti am avut aceleasi emotii dinaintea zilei de nastere. Unii copii si-ar fi dorit din tot sufletul sa se fi nascut pe 29 Februarie…sau chiar 30.

Urmatoarele poze vorbesc de la sine si justifica de ce suflam cu atata putere in lumanari dupa ce ne punem dorinta: speram din suflet ca urmatorul an sa uite toata lumea de ziua noastra. Amin!

Ati auzit vreodata de termenul de Coulrofobie? Daca nu, va spun eu: este teama de clovni. Si te mai intrebi DE CE…

 

 

De ce credeti ca era copilu´ amentintat cu unealta? Oare nu reusea sa stinga lumanarile toate? Oare a gandit cu voce tare cand a zis ca tortul e lame? Oricum ar fi…sa iti sarbatoresti ziua de nastere cu parintii si DOAR cu ei, trebuie sa fie deprimant.

 

 

Cine a zis ca nu poti sa fii printesa la orice varsta? Cine a zis ca nu poti profita de ziua copilului (ma rog, in cazul nostru e vorba de stra stra stra nepoata) ca iti indeplinesti dorintele reprimate din copilaria ta? Sau chiar sa-ti recuperezi copilaria pierduta…Dar totusi, mamaie, nu e cam ciudat?

 

 

Nici nu stiu ce e mai nasol: un tort in forma de castel sau un tort facut pe ultima suta de metrii, in tava de placinta? Acum sincer, oamenii astia chiar au uitat de ziua baiatului. Au luat ce aveau prin frigider, au pus in tava de placinta, au pus crema deasupra si gata tortul. Dar stai, lipseau lumanarile. Oh, au dat o fuga pana-n pivnita, au luat lumanarile pe care le-au folosit la pana de curent de anu´ trecut si done: La multi ani!

 

 

Poll: ce credeti ca s-a intamplat cu tortul de mai jos? A fost bagat in cuptor direct din frigider si s-a topit? Au jucat soarecii leapsa pe el si l-au batatorit? Mi se sufla in casti ca familia respectiva statea la etajul 10. Hm…da, poate a cazut de la etaj, a fost recuperat si pus pe tava. Cum altfel ati explica halal de tort, lume?

 

 

Daca nu ai tort, nu-i bai…chiar si asa poti sa-ti sarbatoresti ziua de nastere…dai o fuga la KFC, iei o galeata de pui si incepi sa te indopi de aripioare si copanele. Oh, musai sa nu uiti sa iei si-o sticla de cola, merge la mare fix cu sosul de usturoi

 

Daca nu ai nici tort si nici un KFC prin apropiere, poti oricand sa-i faci copilului o iahnie de fasole, ii trantesti lumanarea in ea si…hai la multi ani

 

 

Ultima dar de departea castigatoare, urmatoarea poza lasa la aprecierea fiecaruia sa analizeze circumstantele. Cat de cool e sa iti sarbatoresti ziua de nastere intr-un cimitir? Nu cumva e morbid?

 

Traume Post 8 Martie

Urasc 8 Martie si tot bullshitul creat in jurul acestei zile. Femeia e ridicata in slavi, pusa pe piedestal si daruita cu flori. (vomit)

Vorbeam ieri cu cateva colege de birou despre idioteniile astea de “sarbatoriri” si am cazut de acord ca sunt inventii ale marilor comercianti gen “El Corte Ingles”. Da, clar: oferte, flori, cadouri, 3 la 10 mii mai pe romaneste. Banu sa iasa.

Pentru mine 8 martie e o zi de tinut minte. Dar nu pentru ca este ziua femeii (vomit din nou) ci pentru ca am bifat in calendar primul accident cu masina fix in aceasta zi. (da, da…am intrat intr-o masina galbena pe care scria Apolodor, taxi mai exact)

Ce am facut ieri…well, m-am scarbit de fiecare data cand deschideam o pagina de internet: newsletter-ul pe mail: stiri despre 8 martie, ziua femeii, femei, femei, femei; facebook: la multi ani si ghiocei/zambile peste tot; wordpress: semnificatia 8 Martie, la multi ani, la multi ani, la multi ani fiinte bipede, speciale, purtatoare de vagin; plus mailuri in chain (aceleasi care circula de ani de zile) urand cate-n luna, si-n stele.

Mi-am dat doua palme sa-mi revin din starea de greata, am pus mana pe telefon si mi-am sunat si eu fomeia (mai exact pe muma); ciudat dar pe ea au prins-o extraterestrii in febra asta cu sarbatorirea si chiar da un shit pe 8 martie. Ca un copil de treaba ce mi-s, am facut efortul de a da 0.01 importanta acestei zile, pentru ea; pentru ca o iubesc si…you know what they say: whatever makes you happy…

In alta ordine de idei, sunt fericita ca mi-am downloadat WordPress pentru iPhone si pot sa bloguiesc mai mult. xoxo

Canibalismul

Este canibalismul un subiect tabu in secolul XXI? Mai este ceva considerat tabu in zilele noastre sau am putea spune ca orice este permis? Daca da, in ce circumstante?

Fie ca vorbim de cazuri extreme, de cazuri izolate, de ritualuri…suntem constienti ca este o practica existenta. Intrebarea este: ati recurge la canibalism? Daca da, in ce situatie?

Mancatul de carne de om a fost si este “practicat” de mai multe popoare indigene,motivele pentru aceasta ceremonie, in conformitate cu antropologi, este de a incorpora calitati ale inamicului (perspicacitate, capacitatea de vanatoare,inteligenta sau puterea fizica).

Acest obicei,(ne zice antropologul scotian James Frazer) isi are originea intre popoarele din antichitate, care mancau simbolic zeii lor pentru a castiga competentelor lor. Grecii au mancat cornul Dionysos (zeul vinului), in forma de grau, si au baut vin, reprezentand sangele sau. In credinta crestina, in timpul Liturghiei, credinciosii primesc simbolic prin paine si vin, trupul si sangele Fiului lui Dumnezeu. (cred ca nu e prea indicat sa ne jucam cu simbolismul, dar o facem totusi si…nu toata lumea poate sa faca diferenta intre sensurile proprii si figurate asa ca “trup si sange” sa fie.

Dincolo de ritualuri si insusiri de “puteri magice”, canibalismul a mai fost practicat si in conditii de foamete (spre exemplu in timpul celui de-al doilea razboi mondial - Sankt Petersburg, Rusia) sau izolare (in anii 70, in urma unui accident aerian, o echipa de rugby a fost izolata mai mult de 2 luni, in Anzi, undeva la granita cu Chile si au recurs la canibalism pentru a putea supravietui; legat de acest accident, imi suna ca au facut si un film dupa, mi-e lene totusi sa caut cum se numeste )

Rusia si fostele sale republici, dupa Statele Unite, cuprinde cel mai mare grup de criminali canibali. Cel mai cunoscut a fost “Macelarul din Rostov Andrei”Romanovich-Chikatio-care a ucis 53 oameni si au mancat  parti din corpurile lor. Andrei Maslich, un alt criminal, si-a strangulat colegul de celulă si l-a gatit intr-o tigaie. In Africa, Jean-Bedel Bokassa, care el insusi s-a incoronat imparat, a fost acuzat de canibalism. Idi Amin Dada de Uganda si Francisco Macias Nguema din Guineea Ecuatoriala au fost suspectati de canibalism in scopuri magice, pentru a obtine puterea absoluta. (how cool is that?)

Asa cum mentionam, Statele Unite ale Americii are cel mai mare procent de criminali in serie si un numar mare dintre ei au practicat canibalismul cu victimele lor. Jeffrey Dhamer,care a ucis 17 oameni, pastra organele congelate pentru a le gati si manca mai tarziu. Albert Fish a omorat 15 tineri si a mancat o parte din corpurile lor. Ed Gein macelarea si manca parti din victimele sale si manca organele persoanelor pe care le dezgropa. Acestea sunt doar cateva exemple (care mi s-au parut interesant de mentionat) de canibali ucigasi. Asa cum se poate vedea, in societatea contemporana inca mai exista canibali; lasam insa expertii sa investigheze, sa studieze si sa ne spuna daca exista o explicatie pentru acest comportament (bineinteles, dincolo de puterea absoluta pe care au obtinut-o, cu siguranta, tot cei mentionati mai sus, lol).

Acum sincer, aproape era sa uit ca nu e bine sa vezi paiul din ochiul altora (in cazul asta SUA si URSS) cand chiar la noi in ograda a fost un scandal pe tema asta. Pentru cine nu stie, ma refer la mitul restaurantului Budapesta din Bucuresti, unde, conform unor angajati si vecini din zona, se servea ficat uman consumatorilor. Cine e interesat de detalii, exista un articol interesant pe tema asta, in ziarul adevarul http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/MISTERELE_BUCURESTIULUI_Ficat_prajit_de_om_in_meniul_restaurantului_Budapesta_din_Capitala_0_347365342.html)

Pozele postate sunt strict interzise minorilor si persoanelor sensibile. 

Personal, inca mi-e greu sa cred ca urmatoarele imagini pot fi adevarate, dar daca intr-adevar sunt, trebuie sa mentionez ca sunt cele mai terifiante, macabre, dure si “nu mai am cuvinte suficient de puternice pentru a descrie” fotografii pe care le-am vazut in viata mea. Persoanele respective (se spune) sunt din Thailanda si taie in bucati un barbat ca mai apoi sa fie gatit si mancat. Locul pare destul de izolat de “civilizatie” ceea ce ma face sa elimin posibilitatea ca oamenii aia ar face acest macel in alte scopuri. Nu toti au manusi chirurgicale iar “aparatura” chiar lasa de dorit ca sa ne gandim ca este vorba de o autopsie in aer liber. Cred totusi ca pozele vorbesc de la sine.

Stiu ca deja am zis dar ma simt obligata sa repet: pozele sunt strict interzise minorilor si persoanelor sensibile, daca alegi sa te uiti, o faci pe propria raspundere.